League of Tribes | keep on trancing

articole

În loc de introducere sau de ce?

Nu mulţi sunt aceia care au simţit muzica electronică pe pielea lor. Pentru că cei mai mulţi cu siguranţă se limitează la a o defini ca nişte bătăi care îi deranjează la urechi. Nu reuşesc să treacă de muzica propriu-zisă, să o simtă, să o trăiască…

Nimic nu se compară starea de transă de la un concert. Nimic nu poate depăşi vibraţia pe care o simţi atunci când vezi cum răsare soarele la Arenele Romane, iar pe fundal sună ameţitor undele vibrante ale track-ului memorabil al legendarilor Way Out West, „Mindcircus”. Sau chiar dacă în interiorul Polivalentei, auzi vibrant ritmul piesei „Enjoy the Silence” a lui Mike Koglin. Toate acestea însufleţite de Paul van Dyk.

Fie că te îneci în refrenuri de chill-out, sari pe beat-uri de techno sau, pur şi simplu, te relaxezi pe un progressive ameţitor, este o senzaţie unică. Cea mai interesantă parte rămâne totuşi aceea în care în care descoperi sunetele. Personal, prima experienţă s-a limitat la ceva ce probabil nu aş mai asculta astăzi. Şi acel ceva se numea Azzido da Bass- Doom’s Night. Dar primul contact cu trance-ul de calitate a fost maestrul Paul Oakenfold. Au urmat Tiesto, Ferry Corsten, olandezii zburători, care au pus pe picioare unele dintre cele mai memorabile melodii produse vreodată.

Pe de altă parte, muzica a evoluat, nu mai are acelaşi farmec. Nu mai ai aceeaşi stare de nelinişte când descarci un mix de Oakenfold, pentru că ştii că mâine mai apare altul, iar pe lângă el se mai produc încă alte câteva mii. Unicitatea pieselor produse la începutul muzicii electronice, sau cel puţin după părerea mea, în epoca lui de glorie, sfârşitul anilor ’90, s-a pierdut. Generaţiile tinere încearcă să producă şi, vorba fie, scot pe piaţă materiale de multe ori uimitoare, dar care de multe ori pălesc în faţa experienţei pionierilor. De altfel şi fanii acestor genuri, extrem de diversificate de altfel, s-au înmulţit, lucru care nu este neapărat de bun augur. Cererea pe piaţă a devenit mult mai mare, iar multe dintre piese dau din ce în ce mai mult pe parte comercială. Şi ca să fac o comparaţie , este clar că nu poţi să nutreşti acelaşi sentiment pentru o melodie pe care o poate asculta orice manelist fără pic de cultură muzicală şi pentru o piesă produsă cu mult talent şi dedicaţie, menită să rămână în underground. În nume concrete să zicem Tom Novy şi Markus Schulz.

Pe viitor, sper că vom reveni la însufleţirea de care dădeau dovadă străbunii muzicii electronice, fie că se numeau Kraftwerk, Depeche Mode sau Paul Oakenfold, iar tinerele generaţii de artişti nu vor uita şi vor produce în spiritul acestei generaţii de pionieri.

**

Ferry Corsten, călătorul printre stele…

Povestea unui dintre cei mai buni artişti din muzica electronică începe în Rotterdam, la sfârşitul anilor ’80. Visul se înfiripă în anii ’90 şi atinge apogeul în timpurile noastre. Legenda va continua să dăinuie după noi…

Rock your body rock, Punk!

Primele sunete pierdute în eter se disting încă de la intrarea în Parcul Carol. Apropierea de Arenele Romane îţi creează o stare de nelinişte. Acordurile electrizante devin tot mai puternice. Emoţiile cresc şi se strecoară timid printre fascicolele multicolore de lumină. Neliniştea sporeşte, fumul pluteşte în aer, iar vibraţiile puternice îţi invadează şi îţi cuceresc simţurile. Devii paralizat şi priveşti neputincios cum începi să te ridici pe ritmul tot mai alert. Sari necontrolat, fără a te putea opri. Şi continui, continui până la răsăritul soarelui. Pleci hipnotizat, cu simţurile confiscate şi cu bătăi alerte în sânge. Nervii rămân întinşi la maximum şi încă îţi creează nelinişte după o săptămână. În minte îţi umblă un singur gând… Rock your body rock, Punk!

Pe scurt, acesta este efectul unui concert Ferry Corsten, care l-ar fi convins probabil şi pe Mozart să renunţe la clavecin şi să pună mâna pe platane. Ceea ce trebuie remarcat la unul dintre cei mai buni artişti din muzica electronică este nu numai modestia exemplară, calităţile tehnice excelente, ci ascensiunea fulminantă şi drumul parcurs pentru îndeplinirea visurilor.

Put your hands up for the Star traveller!

Fiind unul dintre creatorii genului trance, pe care şi-a pus puternic amprenta cu influenţe techno şi electro, Ferry Corsten  şi-a început cariera spălând maşini şi vânzând casete mixate vecinilor din cartier, pentru a-şi cumpăra instrumente. Interesul pentru muzică s-a conturat după ce a ascultat emisiunile transmise de un post radio olandez, fapt ce l-a determinat să petreacă foarte mult timp potrivind bucăţi de bandă sub forma unor mixuri. Primul mix l-a produs la vârsta de 15 ani şi a început să producă în 1991. Până la sfârşitul deceniului Ferry Corsten înfiinţase o casă de producţie, primise titlul de „Producătorul anului” şi monopolizase primele locuri ale topurilor muzicale mondiale. Setea de viaţă şi pasiunea artistului s-au întrupat într-un număr impresionat de albume, de producţii originale şi de remixuri, produse sub un infinit de nume, al cărui şir este greu de urmărit.

În ultimii cinci ani a fost votat între primele zece locuri ale DJ Mag Top 100, cel mai prestigios clasament de profil, fapt care demonstrează că a-ţi îndeplini un vis ţine de cei trei P:  pasiune, perseverenţă şi profesionalism.

[articol publicat in nr din decembrie al revistei Ambition!, www.ambition.ro, www.ambition.ro/blog]