Probabil una dintre cele mai proaste idei copiate de pe dincolo a fost campania „Mari Români”. Şi în afara faptului că a fost preluată, a mai şi fost organizată de Televiziunea Română, aceeaşi clică de redactori incompetenţi, reporteri bâlbâiţi, emisiuni de proastă calitate şi lista poate continua la nesfârşit. Oricum, este interesant de observat întreaga tărăşenie de concurs, pornind de la sistemul de organizare, până la cel de alegere al celor mai mari români şi până la seara finală, când Fănel al nostru a câştigat. De ce a câştigat? Prietenii noştri de peste Prut ar trebui să ştie mai bine.
Personal, consider că scopurile campaniei au fost atinse, însă opus spiritului machiavellian, în cazul nostru acesta nu scuză mijloacele rudimentare cu care s-a desfăşurat această tevatură naţională de prost gust.
Într-un fel, toată agitaţia asta a fost utilă. Pentru a ne reaminti ce popor de rataţi de analfabeţi suntem. Un neam care apreciază un om numai pentru i-a mai auzit undeva numele rostit, dar habar nu are cu ce se mănâncă, fotbalişti cu 4 clase, care întrec intelectuali ca Blaga sau prezentatoare de emisiuni de prost gust, cu gropiţe şi bărbat cântăreţ de rock-n-roll, pe nume Andreea Marin.
Nu zic că este un lucru neapărat rău. Important este că nu este bun. Nu vreau să par acum un Pruteanu care susţine tare că sportul nu are valori sau în muzică nu există valori. Nu vreau sa par un intelectual blazat care se limitează la cărţi, însă eu unul nu pot accepta într-un asemenea clasament deviaţi sexual precum Guru Bivolaru, care a ieşit şi pe locul 21, dacă nu mă înşel.
Părerile sunt împărţite. Pentru unii ar fi ieşit Gigi, pentru alţii Columbel, iar pentru alţii, din fericire, ar fi ieşit un Eliade sau un Călinescu. Faptul că a ieşit Fane Babanu’… este într-un fel de apreciat. Însă, dacă ar fi să-mi exprim preferinţele personale, neamţul Carol ar fi fost cel mai mare român.
Cu privire la masacararea conceptului de cultură, în seara festivă au fost multe momente memorabile, din fericire. Din păcate, nici unul nu merită ţinut minte, în sens pozitiv. Adică ce poţi reţine dintr-o ceartă prostească dintre Gheorghe şi Cioroianu, doi mari români, care ar trebui să trăiască în Congo. De Gheorghe, no comment… dar Cioroianu… un intelectual de iure, un român de la mama lui şi politician pe deasupra, de facto. Prietenii ştiu de ce! Oricum, a te înjosi în România nu înseamnă prea mult, pentru că unde sunt mulţi oameni cu acelaşi nivel coborât de inteligenţă şi bun simţ nu se observă. Şi în plus, nici nu ştiu dacă s-a pregătit să-l apere sau să-l denigreze pe Antonescu, un mare român după părerea mea. Parcă Dracul a ieşit şi mai negru decât era.
Dar să analizăm situaţia punctual. Prima intrare în acest top, care mi se pare oarecum oarecum plasată hazardat este cea a pastorului Wurmbrandt. Personal, auzisem de el vag, dar pot să pariez că 9 din 10 oameni interogaţi ar răspunde cu siguranţă că habar nu au cine sau, în cel mai bun caz, că a cântat în quartet cu Adi Minune şi alţi doi virtuozi pigmentaţi. Marile suprize, însă, se conturează, peste limita celor mai valoroşi 10 români.
Pe locul 11 găsim din nou un personaj grotesc care ar fi trebuit interzis din motive morale şi de bun simţ. Nicolae Ceauşescu în persoană. Prin ce este mare român? Prin faptul că a trimis sute de mii de oameni la Canal, pentru că era cel mai mare savant al ţării, lângă Leana, fizician de rang internaţional sau pentru că a trântit o hidoşenie de bunker în buricul târgului? La întrebările acestea ar trebui să răspundă nişte personaje obscure trecute de prima tinereţe. Deci, miroase clar a mânărie.
Apoi, între Vlad Ţepes, voievodul sociopat şi Henri Coandă, geniul renegat, şade Războinicul Luminii, sau energo-luptătorul, cum l-ar numi Cristian Tudor Popescu, patronul de club, egocentrist şi semi-analfabet. Relevant pentru organizatori şi probabil pentru cei care l-au votat este comentariul de la sfârşitul scurtei descrieri total irelevante: „Generos faţă de sinistraţi”. Mai nou aş zice şi faţă de răsculaţi.
Gregorian Bivolaru ocupă cu mândrie locul al 20-lea, în spatele lui Enescu, de care probabil o fi auzit doar în vreo discuţie „intelectuală” cu partenerii de orgii. Probabil nici nu ar trebui să-l mai considerăm român, pentru că Grig ăl mic al lui Grig ăl mare n-o să mai pună prea curând piciorul pe pământ românesc.
Burebista e pe lista celor mai mari români. Un dac care e la fel de român ca Dalai Lama. Uimitor! Poate ar fi trebuit să mai fie votaţi şi Decebal şi Traian, părinţii noştri genealogici. Care a fost tata şi care a fost mama alegeţi voi!
Pe locul 44, Mădălina Manole şade comodă între Vadim şi Creangă. Cu siguranţă primul dintre ei ar putea apela la serviciile „fetei cu părul de foc” pentru a incinera evreii! ţiganii! Mafia! Cât despre al doilea se poate zice un singur lucru: nu degeaba a scris “Prostia omenească!” Tocmai de aia ar fi trebuit să iasă cel mai mare comentator al moravurilor uşoare şi foarte uşoare autohtone.
Personajul „fictiv, dar realist” Bulă se bucură de cea mai “inteligentă” descriere. Probabil s-ar băga cu capul în pământ dacă ar vedea că “Râdem de el ca să nu râdem de noi.”
Pe 69, mă scuzaţi 66, stă Andreea Marin. Exact lângă Emil Racoviţă şi se întreabă probabil dacă să-l cheme şi pe el la “Suprize! Suprize!” să se regăsească cu Amundsen, adus special de la Polul Nord.
Sărind peste Florentin Petre şi Claudiu Niculescu, care se întreabă probabil la ce echipă a jucat colegul lor de clasament, Grigore Moisil, ajungem la locul 100, unde stă la loc de cinste Badea Cârţan, coborât de pe columnă.
Şi acum, că am trecut în revistă toate numele importante din top, ce concluzii putem trage.
1. Sunt sigur că cel care a făcut descrierile pentru pagina de internet este cel mai mare român, pentru nu ştie să scrie, habar nu are cine sunt indivizii ăştia şi mai mult ca sigur a copiat totul de pe Wikipedia
2. Topul e total eronat pentru că cel mai mare român e pe locul 28, iar piticania de Fane Babanu e pe locul 1
3. Este clar că organizatorii au fost necinstiţi faţă de Hâncu, Păunescu, Gigi Cărămidă, Gheorghe Gheorghiu „Deşt” şi Dumitru Dragomir