MEANDRELE EXISTENŢEI preşedintele de gaşcă

publicat de parvu.septimius | November 21st, 2006

scris de Ioana Popescu | popescu.ioana@urbanfactor.org

Trăim în România şi putem spune că suntem în ţara tuturor posibilităţilor. Păi, avem un exemplu în persoana preşedintelui,the one and only Traian Băsescu. Şi ce exemplu… păi nu ştiu ce mai aşteaptă Sergiu Nicolaescu; ce film ar ieşi dacă preşedintele şi-ar publica memoriile, acţiune, dramă, comedie. De ce Gigi Becali să fie Mihai Viteazu, când avem pe fotoliul prezidenţial un alt erou al paginilor de istorie. De ce nu nu se autointitulează Traian Băsescu, Traian cel Mare? Doar nu i-a scăpat nici o funcţie, a luat tot: primărie, preşedintie.
În decembrie 2004, românii au votat o nouă schimbare radicală (a doua după schimbarea la faţă din 1996). Şi astfel avem o faţă nouă care să ne ureze sănătate de Revelion, la televizor. Cine e Traian Băsescu? Care român n-a fost dat pe spate de celebra, deja legendara maximă: Iarna nu-i ca vara? Ei, bine autorul acestei remărci absolut geniale, prin exactitatea meteorologică este Traian Băsescu.
Traian Băsescu este omul slogan, mai nou preşedintele zicală, vorbă de duh, cum vreţi să-i spunem acestui Anton Pann în devenire. Dacă Emil Constantinescu aborda în 1996 imaginea unui preşedinte intelectual care citează din Vaclav Havel, cunoaşte pagini întregi din Chateaubriand şi putea filozofa la ora 12 noaptea în talk show-uri de putea adormi şi pe insomniacii cronici, Traian Băsescu distruge mitul preşedintelui inabordabil. Şi care ar fi problema? Românii vor un preşedinte de gaşcă, unul de-al lor care se înfiinţează în mijlocul unei suşe, într-o mână ţinând un ţap de bere şi în cealaltă o ţigară. Problema devine gravă, serioasă şi imposibil de evitat… sau măcar muşamalizat.
Traian Băsescu tratează postul de preşedinte ca şi cum ar fi postul de şef de galerie. Măcar dacă singura problemă a domniei sale ar fi cutuma prezidenţială, căci diplomaţia se dovedeşte a fi doctorat pentru năpraznicul marinar, care trânteşte perle ce se vor incisive, ironice: Marea Neagră- lac particular al Rusiei?!
Slavă Domnului că nu trăim în Evul Mediu, că ne pomeneam cu un război din partea vecinului de la Est.
Despre bagajul lingvistic se pot scrie pagini, sau cel puţin se pot regiza scheciuri memorabile. Traian Băsescu nu le are nici cu limba lui Shakespeare, dar nici cu graiul lui Moliere, dar le rupe marinăreşte atât în engleză cât şi în franceză. Le rupe de plâng ambele naţii la întruniri ONU, NATO sau pe unde apucă preşedintele nostru să prezinte şi să apere interesele ţării. Oricum, acest detaliu se poate repara, nu-i timpul pierdut, doar mai are 2 ani de practică. Problemele răsar ca ciupercile după potopurile din această vară, când ne cutremurăm la ieşiri de genul: Garçon, 50 de Chivas cu 2 cuburi de gheaţă!, comandă strigată de preşedinte de faţă cu ambasadorul Marii Britanii, cât şi cu toate posturile de televiziune filmând scena crescătoare de rating. Sau cine va putea uita vacanţa prezidenţială, analizată, filmată şi prezentată la jurnalele de ştiri pe timpul verii apocaliptice din România? Ar trebui să fim mândri de un preşedinte care dansează în mijlocul pirandelor, etalând adevărate talente ce l-ar oftica si pe Lordul Dansului, Michael Flatley.
Orice mişcare prin ţară a preşedintelui Băsescu e urmărită de televiziuni cu interes. Nici o zi fără Băsescu, nu contează dacă e vorba despre o problemă de stat, sau o gafă diplomatica, perlă să fie… că de rating se ocupă televiziunile.
Se pare că avem o problemă, dar preşedintele Băsescu, îşi duce campania electorală mai departe, poate Elena (din Troia!) Udrea să-i amintească acestui copil teribil al politicii româneşti că a câstigat alegerile şi poate să se apuce de treburile ţării. Am vrea noi…
Mai trece o zi, tot în România trăim şi se apropie ora 19, jurnalele încep… în rolul principal, secundar, regizat de…. Traian Băsescu, altă poveste care va devini legendă… în manualele alternative de istorie, după pagina cu Mutu!

IOANA POPESCU | popescu.ioana@urbanfactor.org