Cine n-are bătrâni să-şi cumpere, se pare că această povaţă românească are parte de interpretări cât se poate de pragmatice pe scena politică românească. Cine este această mătuşă Tamara? Distinsa defunctă este înconjurată de o aură de mister şi o oarecare invidie din partea comunităţii oamenilor de afaceri. Se pare că în familia fostului premier al României, Adrian Năstase, sălăşluiesc adevărate capacităţi într-ale afacerilor cu terenuri. Păi cum să caracterizezi o bătrânică, octogenară care, în timp ce suratele ei întru vârstă puneau leu pe leu să-şi cumpere un paracetamol, specula cu o precizie demnă de cei mai iscusiţi meşteri de pe Wall Street, valoarea terenurilor din Pipera. Acum nimeni nu poate pune la îndoială – cică – veleităţile inginereşti ale tuşii Tamara, dar problema care se ridică în familia Năstase este existenţa unei surse inepuizabile de bătrânele, singure, cu o pensie amărâtă care lasă nepoţilor, adevărate averi. Şi cum în PSD, ambiţia este cuvântul de ordine, Mircea Goană, succesorul şi nu prea al eternului preşedinte Ion Iliescu, a interpretat la rândul său politica de familie, dânsul însă căpătuindu-se cu un verişor şi cu terenul dumnealui-tot prin vecinătatea Snagovului. Dacă în trecut zicala de ordine în PSD era «cinstit şi sărac», apropierea de Uniunea Europeană aduce în opoziţie o atitudine –strângătoare- de capital (monetar, că la capitolul electoral problema e destul de pestriţă, dacă nu demnă de toată jena).
Dacă seniorii PSD se autosuspendă până la verificarea completă a mătuşilor (pardon averilor), tineretul roşu, (TSD) este supărat. De ce este supărat Victor Ponta? Dumnealui are aversiuni legate de o anumită culoare –portocaliu- n-o suportă, vede roşu în faţa ochilor, aşa cum se exprima de pe podiumul Sălii Polivalente, vineri, 3 februarie, la începutul acestui an plin de schimbări în ceata pesedistă. Acum, această aversiune se înţelege în PSD, dar de unde portocaliul pârdalnic în mijlocul conclavului PSD? Poate o fi o problemă de comunicare… între facţiunile din conducere.
În timp ce PNA-ul evalua condiţia economică a mătuşilor, în Bucureşti, capitală europeană, vechi Mic Paris interbelic, un japonez venit cu investiţii (fie ele şi prin NIRO Colentina), a fost atacat… de un maidanez. În secolul XXI, în Bucureşti trebuie să te fereşti de dulăii fără stăpân. Şi cum povestea căpăta accente de telenovelă, cu asociaţii de proprietari înlăcrimaţi la auzul că iubitele patrupede vor fi mutate în centre speciale, însăşi Brigitte Bardot, iubitoare de necuvântătoare şi de frumos, cere o nouă audienţă cu Traian Băsescu, pe motiv că fostul primar al Bucureştiului a minţit-o în ceea ce priveşte soata caninilor. Colac peste pupăză… sau maidanez, consulatul sud -coreean îşi avertizează conaţionalii. În Bucureşti trebuie să se ferească, pe lângă geamantane şi zona Lacului Tei, de maidanezi, mai letali decât o echipă de ninja… metodele de acţiune coincid pe alocuri.
Week-endul e pe măsură. Profetul Mahomed ameniţă soarta naţiunii. Cum aşa? În urma talentului artistic (şi nu prea) al unui caricaturist danez, figura profetului a tronat mult timp pe primele pagini ale ziarelor occcidentale. Efectul? Jignirea, în mod inconştient a unei culturi sensibile la aspectul religios. Unde intră România în toată povestea asta? Ziarele româneşti vor tiraj şi anunţă republicarea caricaturilor. Începe conflistul între libertatea presei şi jignirea unui simbol, căci aceste desene nu prezintă caricatura lui Bin Laden cu un Kalasnikov la brâu, ci pe profetul Mahomed, simbolul credinţei musulmane. Presa română este împărţită în două şi fiecare se dă cu părerea în prime time. Românii rămân însă cu ale lor, visând la mătuşi cu spirit antreprenorial, ieşind tiptil din case, pregătindu-se să înfrunte un duşman veritabil, maidanzul şi aprofundând Coranul spre a înţelege dilema legată de Profetul Mahomed.