Nici nu pot să vă zic cât de mult mă bucur că sunt un biet muritor de rând. Cred că este pentru prima oară când un om normal la cap ar spune aşa ceva. Însă vă asigur că am motive întemeiate… Am motive foarte întemeiate pentru a refuza să-mi doresc să fiu vreun bogătaş, pe care îl întreţin părinţii şi la 30 de ani, căruia îi ia tata maşină de ziua lui, care merge la facultate (particulară, normal), doar pentru a se întreţine cu colegii. Majoritatea evenimentelor mondene la care am participat formează un prag, care m-a determinat să fiu mulţumit cu ceea ce sunt. Păi, să vedem treptat…
În primul rând, ce îi caracterizează pe aceşti oameni? Sunt mai deştepţi, mai apreciaţi sau mai realişti ca noi, muritorii de rând… cu siguranţă nu, sunt mai bogaţi, în centrul atenţiei şi nu îşi obosesc picioarele pe caldarâm… cu siguranţă da. Şi cu siguranţă sunt mai trendy, mai la modă şi mai la curent cu noutăţile- bârfele- decât noi. Însă de cele mai multe ori moda se dovedeşte a fi doar un pretext pentru a te îmbrăca kitschos sau pentru a-ţi cumpăra haine de 2000 de euro de la Paris.
De asemenea, de cele mai multe ori aceste ieşiri în public sunt doar motive pentru a te da mare în faţa prostimilor sau a colegilor de breaslă, încercând să le aminteşti că aurul nu mai e la modă, se poartă numai platină. Nici Gucci sau Chanel nu mai sunt în vogă, acum se asortează ţinute de genul adidaşi cu sacou. Dar ce ştim noi, plebea? Suntem nişte ignoranţi că ne cumpărăm haine cu bun gust, poate de 50 de mai ieftine decât cârpele lor de marcă. Bine, să nu uităm nici cea dea doua categorie, a nobililor, care poartă numai Adibas sau Mike, dar de marcă, achiziţionate din magazine de prestigiu.
O imagine cu totul jalnică, pe care din păcate am avut ocazia s-o întâlnesc, a fost prezenţa la concertul Hybrid (pentru necunoscători, o trupă formată din trei DJi britanici foarte talentaţi, nu ca ai noştri). Cu excepţia prestaţiei excelente a unuia dintre artişti, totul s-a tapetat ca o frescă cu personaje groteşti, de multe ori manelistice, care se aflau la locul greşit, în momentul greşit. Este adevărat că scena electronică din Braşov este ceva mai mică decât cea din Bucureşti, dar aceasta nu este o scuză pentru comportamentul discutabil al unora din aşa-zişii clubberi. Pe lângă tătucii italieni cu pipiţele din dotare, am avut ocazia să disting întregul sector de domnişoare producătoare şi consumatoare, îmbrăcate strident şi cu totul nepotrivit evenimentului, eventual la braţ cu vreun tatuat în haine de piele, cu ochelari de soare, întrucât sunt extrem de puternice radiaţiile în interiorul unui club la 2 dimineaţa şi nu ar vrea să le coacă neuronii. Am zis neuronii? Mă scuzaţi…
Oricum, în rest, aceleaşi mişcări stânga-dreapta, aceiaşi indivizi, lipiţi cu super-glue de canapele, normal cu whisky şi Red Bull în faţă, aceleaşi aere de foarte superioritate şi aceiaşi 10% cunoscători într-ale muzicii.
Cam astea sunt coordonatele care trasează imaginea conceptului de distracţie la persoanele cu buzunarul încăpător, tupeu şi nesimţire în cantităţi industriale şi bineînţeles, cu cartea de credit a lu’ tăticu’ în buzunare. Şi cam tot din această cauză mă bucur că nu sunt ceea ce sunt ei…. adică nimic.