Una dintre cele mai proaste decizii pe care le-am luat în ultima vreme a fost să caut, din pură curiozitate, pe Gugăl site-ul OTV. Prima supriză de care am dat este că există aşa ceva. Apăs pe primul rezultat şi peste ce dau. http://www.oglinda.home.ro/ La căpătâiul căruia şade impunător un text de-o şchioapă, care redă un slogan luat parcă din filmele lui Nicolaescu. OGLINDA TELEVISION – TELEVIZIUNEA CARE DERANJEAZA
Au crezut ca au scapat: mare greseala! Dan Diaconescu revine! Este adevărat în primul rând că este o televiziune care deranjează, imediat cum apeşi pe butonul de la telecomandă unde e OTV, dai rapid mai departe, ca să nu-i vezi mecla Bahmuţancăi discutând despre metafizica hidraulicii cu Naomi. În al doilea rând, într-adevăr este o mare greşeală să crezi că poţi scăpa de Dan Diaconescu, se ţine de tine ca o lipitoare somnambulă. Într-un ton impunător, chiar ameninţător, Dan Diaconescu îşi anunţă revenirea.
După cea mi-am revenit eu cu greu din această încercare de a ignora o asemenea aberaţie, dau peste una şi mai mare. Scuzaţi publicitatea gratuită, dar mă văd nevoit să împart şi cu alţi tovarăşi de suferinţă aceste adrese, tocmai bune pentru o sedinţă de sadism.
www.oglindatelevision.ro. Dând impresia unui site realizat în Word, de către un redardat orb şi fără mâini, pagina OTV-ului ne uimeşte prin abundenţa informaţiei, coloristica bogată şi extrem de bine dibuită.
Mi-a făcut impresia unei pagini din alt site pe care se autoprezintă Tribunul, prin acelaşi limbaj de atac şi cu acelaşi stil de Spitalul 9.
Acest Robin Hood, Malcom X şi Cozma cu bâta în mână la un loc, prezintă pe scurt emisiunea sa, unde se face dreptate în România. Moderatorul, care nu este agresiv, dar răstoarnă munţi prin candoare şi care dacă îmi amintesc bine a fost denumit „bou” de celălalt tribun, împunge din ce în ce mai tare, încercând să prezinte pe scurt emisiunile justiţiare ale postului KKKTV (pentru neiniţiaţi, o organizaţie care asuprea minoritarii americani; dacă nu aţi priceput nici acum, vă rog să închideţi această pagină şi să vă limitaţi la Compact, Libertatea şi Averea).
Aşadar, pasajul de emisiunea Zori de Zi este atât de inexplicabil, întrucât nici însuşi tartorul nu ar putea dezlega misterul ţesut cu atâta inteligenţă de angajaţii săi. De fapt, de Tanti Virginica, care (scuzaţi cacafonia) probabil cu o mână făcea cafeaua, cu cealaltă filma Dan Diaconescu în Direct, iar cu cealaltă transmitea reluarea de pe DDTV.
Oricum, preferata mea personală este Adriana Bahmuţean, care atunci când nu e la starea civilă, stă la o cafea cu Naomi, dând telefoane pe la toţi expiraţii televiziunilor, care vor să se audă în direct şi le mulţumeşte că au vorbit cu patos la nunta ei. Sau lui! Că din câte am auzit are cocoşel, pe care numai Bahmuţeanca ştie la ce-l foloseşte.
În continuare, Zapping TV, cu Alice Gheorghe, pe care o ştim din vremuri istorice de la televiziunea naţională, acum în post de bufon şi cu ceva mai puţină audienţă. Descrierea este de la sine vorbitoare. Emisiunea ei va fi veşnică. Eu cred că va fi veşnică atâta timp cât şi Cîrcotaşii vor fi veşnici. Pseudo-intelectualii care urmăresc Zapping ştiu de ce!
Ştefan Stroe, un fel de Chuck Norris, rupe tenebrele ilegaliştilor şi îi sparge la … rating în direct. Şi pe lângă ăsta micu’ care are ciocu’ mare, mai sunt încă alţi câţiva îndrăzneţi cum ar fi Viorel Pop, care îţi zice despre tine şi ceea ce nu ştii… aş vrea să-mi zică şi mie atunci despre conturile mele secrete din Insulele Caiman…, Luis Lazarus. De unde i-o fi pescuit Diaconescu pe toţi haiducii ăştia numa CNA-ul ştie!
Ultima strălucire de genialitate se tăbăreşte asupra Mirelei Ceanu, aia mică şi sclipitoare de le dă-n gură la toţi infactorii închişi. Merge din închisoare în închisoare şi îi ia la interogatoriu pe toţi panacoţii şi găinarii, întrebându-i de ce-au furat geanta băbuţei din 137 sau făcând apologia şparlitului de şine cu Ministru, fiul lui Platon şi al Aristotelei.
Spre fericirea noastră, am terminat cu prima pagină, dar spre nefericirea totală am ajuns pe pagina neobositului luptător pentru justiţie, Dan Diaconescu. Citim, ne minunăm şi trecem mai departe. Şi spre final, pentru că deja simt că mi se dizolvă neuronul şi poate poate încep să vorbesc de bine despre coşmelia diaconesciană, am ajuns pe pagina cu aprecieri, comentarii şi scurtă istorie a postului, care atât de scurtă încât a fost închis imediat după ce a apărut. Descriind lupte seculare care au durat mai bine de doi ani, secţiunea de istorie este atât de impregnată de acelaşi limbaj scârbos, rigid şi înălţător la adresa liderului neînfricat, încât undeva pe la al doilea rând am făcut cel mai raţional gest din această seară şi am închis pagina.
Apropo, nene, pică şi tu cu ceva pentru atâta publicitate gratuită.
La sfârşit un sfat: Cei care intraţi aici părăsiţi orice speranţă!