EDITORIAL la coliba unchiului Barroso

publicat de parvu.septimius | November 29th, 2006

scris de Septimius Pârvu | parvu.septimius@urbanfactor.org

Europa ne-a arătat deja în ce condiţii o să ne primească. Exceptând controversele britanice, lipsa de tragere de inimă a germanilor de a-i vedea pe români în rândul ţărilor civilizate sau cea mai recentă boacană a politicienilor români, orice al indiciu ne arată clar că nu suntem doriţi în Occident. Tragic este că până şi bulgarii au fost primiţi mai bine la Bruxelles. Poate castraveţii lor sunt mai buni ca ai noştri. Cine ştie? Cert este că ne-am făcut de ruşine într-un mod ireparabil, iar şarada nu a luat sfârşit.
Problema nu este că ceilalţi nu ne vor, ci mai degrabă că noi demonstrăm de fiecare dată când avem ocazia că suntem un popor de nulităţi. Şi nu zic acest lucru cu mândrie. Să ne uităm ce se întâmplă întâi la noi în ogradă, înainte de a ne lega de capra vecinului. Demnitari urmăriţi de parchet, denunţati de CNSAS ca fiind colaboratori cu Securitatea sunt instalaţi în funcţii vitale în stat sau sunt miza unor jocuri politice de doi bani orchestrate de mai marii statului, care dau impresia că se limitează la noi ca la nişte piese de Monopoly. Şi după cum observăm, se pare că ei cam ocoloesc etapa cu închisoarea.
Oricum, revenind la subiectul iniţial, este tragic faptul că prezenţa unui demnitar român, a unui nominalizat pentru o funcţie europeană, aceea de comisar, care a intrat pe uşa din spate şi a ieşit pe geam, primind un binemeritat şut în fund, a fost menţionată în mass-media mai puţin decât previziunile de la meteo. Pornind de la lista cu oficiali români care ne-ar fi putut reprezenta la Bruxelles prin funcţia menţionată anterior şi care nu este lungă deloc şi ajungând până la decizia finală, trebuie să ne punem întrebări serioase asupra valorilor care ies la suprafaţă la noi în ţară. Adică nu aveam oameni mai buni decât Varujan Vosganian sau decât Anca Boagiu, a cărei simplă prezenţă invalidează orice compatibilitate cu acest post.
Şi colac peste pupăză, de unde din străfundurile unei istorii de mult uitate, de acum 3-4 ani, l-am cules pe Orban, care a fost primit cu surle şi trâmbiţe la Bruxelles şi a primit însărcinarea să se ocupe de multilingvism. Bine măcar că nu ne-am dau portofoliul observării creşterii viermilor de mătase sau a numărării păsărilor cu aviară din Europa, care oricum ar fi fost mai importante probabil. Suntem ţinta unei bătăi de joc, pe care singuri ne-o aducem pe capul nostru.
Oricum, experienţa Vosganian este una pe care probabil nimeni nu ar vrea să o repete. De unde să începem? De la faptul că nu are idee de concepte europene elemenentare? Sau de la faptul că ştie engleză şi franceză pasiv şi activ. Sunt curios ce mai ştie să facă pasiv sau activ. Trebuie să încheiem probabil că s-a întors cu coada între picioare şi nu am mai auzit nimic de el de atunci, probabil o să devină un fel de Adrian Năstase şi nu o să mai fie scos din bârlogul lui decât de vreun dosar de corupţie sau de colaborare cu Securitatea.