EDITORIAL nomenclatura a murit, trăiască nomenclatura!

publicat de parvu.septimius | January 9th, 2007

scris de Septimius Pârvu | parvu.septimius@urbanfactor.org

Am mai terminat un an. Dacă l-am terminat prost sau bine îi las pe alţii să judece. Din punctul meu de vedere l-am terminat foarte prost. Balamucul organizat, care s-a perindat pe ecranele televizoarelor o jumătate de după-amiază l-ar fi indispus şi pe cel mai optimist român. Dacă mai există aşa ceva…

Manifestarea unor comportamente primitive din partea peremiştilor nu a mirat pe nimeni. Balamucul fusese anunţat. Însă nimeni nu s-ar fi gândit până unde ar putea ajunge Tribunul. Injuriile de stadion, comportamentul de miner şi virulenţa şocantă şi-au pus amprenta peste ceea ce ar fi putut fi un act de unitate şi o după-amiază în care o încetare a focului, forţată de altfel, s-ar fi manifestat în locul unde acum mai bine de 17 ani domnea tirania. Aceste acte violente nu pot indica decât un singur lucru. Că PRM-ul s-a dovedit clar a fi un partid anti-sistem, la fel de tiranic ca posesorii acestor scaune în perioada de glorie a poetului de curte, o problemă serioasă pentru democraţie şi o forţă care raliază în jurul său indivizi dubioşi, a căror integritate morală, dar mai ales mintală, este discutabilă. Lipsa de caracter a unor tineri, care mai mult sau mai puţin, au venit forţat la această manifestare ruşinoasă denotă lacune grave în conştiinţa civică, în ceea ce unii ar numi perimat, sentiment naţional.

Vorbind mai exact, românii nu ştiu pe ce vorbesc. Nu cunosc subiectul discuţiei. Sprijină himere şi lideri de partid, care sunt de fapt lupi, deghizaţi în oi, care păzesc la rândul lor alte oi. Studiile realizate până în acest moment au denotat mai multe direcţii, din care două însă sunt fundamentale. Comunismul pare a fi stigmatul poporului român, un popor incult şi ignorant şi oarecum sadic, deoarece se autoflagelează, minţindu-se singur asupra condiţiilor pe care le-a oferit comunismul românesc. Pentru ei, acesta a reprezentat o intenţie bună, aplicată prost. Însă, la nivel empiric vorbind, pot paria că mai mult de trei sferturi din cei interogaţi nu au nici cea mai mică idee asupra conceptului teoretic.

A doua perspectivă îngrijorătoare este faptul că tinerii nu ştiu cine, ce şi de ce a instaurat şi perpetuat comunismul. Probabil Gheorghe Gheorghiu Dej e artistul lăţos care cântă la chitară, Ana Pauker vreo scriitoare a anilor ‚30, iar Păunescu un poet desăvârşit. Ar trebui să urmăm sfatul lui Hurezeanu, să pornim acest proces de demolare a mitului comunist din rândul tinerilor, nu tot al comuniştilor trecuţi, care încalcă zicală şi îşi schimbă năravul.

În plus, faptul că Iliescu şi Păunescu nu au venit, iar Vadim s-a manifestat în acest mod reprobabil nu poate să confirme decât un lucru. Comisia Tismăneanu a avut dreptate.

Acest eveniment s-a dovedit esenţial pentru determinarea unei concluzii. Mulţi au afirmat că ceea ce s-a întâmplat ieri în Parlament este extrem de legitim şi democratic. Eu aş zice că este o involuţie către şedinţele de la începutul „democraţiei originale” şi către bătăile de stradă executate de „oamenii muncii” şi orchestrate de foştii securişti, actualii politicieni, care se simt cu musca pe căciula nomenclaturistă când îşi regăsesc numele într-un raport care condamnă comunismul.

Nomenclatura a murit, trăiască nomenclatura!