EDITORIAL calul lui Canicula

publicat de parvu.septimius | August 9th, 2007

scris de Septimius Pârvu | parvu.septimius@urbanfactor.org

Ce mai poate scrie un biet editor, bătut în cap de soare şi de avalanşa de evenimente din ultimele zile? Cu siguranţă poate trata un singur subiect. Despre o adevărată vară neagră care apasă pe spinarea unei Românii tot mai nepăsătoare şi lipsită de voinţa de a se mai luptă cu destinul potrivnic. Meniul acestui festin macabru este asezonat cu de toate: căldură excesivă, un car de accidente rutiere, care nu încetează niciodată să ne uimească prin violenţa grotească cu care e desfăşoară în faţa unei naţiuni şi aşa moleşite de preocupările monotone ale vieţii cotidiene.

Pentru început, canicula. Baba se piaptănă şi satul arde. Cam aşa s-ar pune în imagine acest cadru psihedelic al unei veri într-adevăr ucigătoare. Nu suntem singurii bătuţi de soartă, deşi dacă priveşti la jurnalele TV ar putea părea că săraca Românică se luptă singură cu natura dezlănţuită. În stilul caracteristic mioritic, aşteptăm să vină alţii şi să ne rezolve problemele. Remeş, un ministru al cărui portofoliu egalează lista de cuceriri a Andreşancăi. Specialist în 20 de domenii, dar cunoscător în niciunul, ministrul îşi flendură lipsa de capacitate în faţa camerelor de filmat, cu o nonşalanţă molipsitoare. Face planuri pentru o perioadă care ar începe peste trei luni şi le prezintă cu mândrie. Întrebat ce plan de urgenţă are, acelaşi Decebal Traian, eventual Augustus Scorillo Octavianus Burebista, dă din umeri. Nu se poate, dom’ne! Face şi el ce poate conform legislaţiei în vigoare. Acordă despăgubiri celor ale căror recolte s-au prăjit. Ca un cetăţean îngrijorat, al cărui posterior este la bătaie, mă întreb ce va face atunci când pâinea va ajunge 3 lei? Idei geniale bat în direcţia scăderii TVA-ului, pe care probabil o să-l regăsim în alte dări. Dar cine mai stă să calculeze? Cu siguranţă, ca să fac o mică paranteză, nu Electrica, ale cărei facturi sunt calculate la echivalentul de 3.5 lei al unui euro. Aşa mini;tri, aşa popor! Cu siguranţă ne merităm pe deplin guvernanţii.

A doua bubă din capul Românicii- accidentele. Tot felul de Schumacheri, cu talente excepţionale aruncă în faţa trenului sau în râpă zeci de victime, care au făcut singura greşeală de a se urca în troşcoleta ruginită a vreunei firme care ar speria şi o fantomă. Cazul cel mai tragi-comic, ar fi cel de acum câteva zile, în care un cercopitec, cu talente de conducător, şi-a luat adrenalina în spinare şi s-a luat la întrecere cu un Matiz. Sau Tico să tot fi fost? Important e că spaima şoselelor a încercat să se urce pe biata pseudo-maşină, oprindu-se direct în stâlp.

Asta ca să nu mai enumăr sutele de vitejomani, care se iau la luptă cu bitumul fierbinte. Urmarea- întodeauna aceeaşi. Ştirile de la ora 5 sau Poveştiri din criptă. Aceleaşi scenarii dramatice, transformate şi vândute în fabule de doi bani, lipsite de orice valoare moralizatoare.

Nu suntem singurii, unde autocarele se iau la întrecere cu porcii zburători. Şi în Franţa sau Ungaria, tragediile ocupă prima pagină a ziarelor. Se întâmplă şi la alţii, că vorba fie, din punctul ăsta de vedere nu mai suntem aşa de foarte superiori şi de foarte unici, cum ne credem. Autostrăzile se alătură cu succes listei de locuri unde ştiriştii stau la pândă ca paparazzii. Nu putem decât să ne rugăm că poliţiştii, în loc să scrie amenzi demne de un adevărat muzeu al analfabetismului, vor începe să prindă ţiganii care fură instalaţiile de semnalizare a urgenţelor de pe marginea pseudo-autostrăzii Soarelui.

Şi că tot vorbeam de animale, nu puteam să ratăm luptele de tauri care se dau în groapa de gunoi, care se cheamă cu mândrie- politică. Dinozaurii se iau la bătaie cu securiştii, iar prostănacii visează moţiuni verzi pe pereţii. Proaspăt trezit din somnul cel de DNA, stăpânul Zambaccianului se imaginează iar între prinţii electori ai regatului social-democrat. Trecând peste exprimarea metaforică, Adi Năstase a declarat că vrea din nou să urce în podul PSD-ului şi să se numere printre membrii din conducerea şlehtei roşii. Vorba fie, între papagal şi prostănac, mai bine alegi Bunicuţa. Însă Bunicuţa s-ar putea să fie ocupată cu Băselul, veşnic moralizator, luându-se la trântă atât pe planuri mioritice, cât şi în ograda altora. Ceea ce ne duce la ideea că Mioriţa va fi o baladă veşnic actuală pentru români. Ar crăpa şi Greuceanu de ciudă dacă ar ala cum bagă Băsescianul zmeii cu capul sub pământ şi le retează pretenţiile fabulistice din cap. Mucles!