[CRITICĂ EXISTENŢIALISTĂ] TEORIA CHIBRITULUI SAU DESPRE CUM MERGE TREABA LA ROMÂNI ochii care nu se văd sau păpuşarii din spatele scenei (I)

publicat de parvu.septimius | November 21st, 2006

scris de Dragoş Moldoveanu | moldoveanu.dragos@urbanfactor.org

Suntem martorii – niciodată actorii! – unei istorii care ne depăşeşte. Ne depăşeşte pentru că refuzăm să o înţelegem. Refuzăm să o înţelegem în amploarea ei! Închidem ochii sau preferăm să întoarcem capul. Şi să privim în altă parte. Şi pierdem din vedere esenţialul. Care a devenit deja desuet. Ne concentrăm asupra unor detalii. Derizorii. Suntem păpuşi manevrate de Alţii pe scena istoriei. Care Alţii? De ce nu noi? Nu noi suntem cei care ne hotărâm destinul? Nu noi suntem factorii decizionali în ceea ce ne priveşte?
Poate o să surprindă ceva lume, dar NU! Noi nu avem niciun cuvânt de spus! Nu putem decât să tăcem şi să ne vedem de treabă, în timp ce Alţii fac jocurile. Aceştia sunt diriguitorii. Avuţia globală, control până în cel mai obscur colţişor al planetei, puterea de a dezbina şi de a cuceri după propriul plac. Ei sunt părinţii Sistemului. Manipulatorii. Dominatorii. Exterminatorii individualismului.
Lumea în care trăim, adică Sistemul, poartă un război tacit împotriva a tot ceea ce înseamnă ultimele reminiscenţe ale ideii de individ, de unicitate, altfel spus, de libertate. Sistemul nu poate fi periclitat din interior. De fapt, nu trebuie! Nu se pune problema imposibilităţii unei astfel de practici. Nu este imposibil, să fie clar! Dar este o eroare, care, în mod cert, ne-ar costa scump. Pe fiecare dintre noi şi pe toţi luaţi laolaltă. Sancţiuni de natură economică, acţiuni miliţieneşti cu caracter subversiv, înfeudări de tip militar sunt realităţi sumbre, consecinţe ale „tupeului” de a proceda ALTFEL. Tentativa de a învinge sistemul este a priori sortită eşecului. Sună tentant, dar care ar fi rostul modificării unui status-quo care, să recunoaştem cinstit!, ne convine şi care ne permite să ne complăcem într-o existenţă mediocră, dar certă? Sclavia intelectuală draconică, repercusiune a noii limbi de lemn – affirmative action – este preferabilă. Robotizarea şi uniformizarea oamenilor, impunerea unor adevăruri sacrosancte şi inviolabile sunt metodele prin care Alţii încearcă eludarea individului şi eliminarea oricăror bariere care ar putea pune în discuţie ideea de egalitate. O pandemie de gripă aviară ar face în stadiu incipient milioane de victime fizice, pe când pandemia de affirmative action face deja milioane de victime la nivel intelectual. Suntem sărăciţi de tot ceea ce înseamnă capacitate de gândire, de a hotărî un anumit sens al lucrurilor, şi totul în numele ideii marxiste falimentare a egalităţii. Cine credea că bolşevismul a murit se înşală amarnic! Dacă epigonii lui Marx au expropriat cu malevolenţă tot ceea ce însemnat proprietatea privată de tip capitalist, corifeii momentului expropriază – într-o manieră nu departe de cea a predecesorilor lor – posibilitatea ca majoritatea să beneficieze de drepturile care i se cuvin în favoarea unei categorii de defavorizaţi, care tinde să devină un factor de decizie imposibil de contracarat. Suntem condamnaţi la tăcere! Oamenii nu sunt egali între ei, dar noi suntem prea ignoranţi (sper, nu prea proşti!) ca să ne dăm seama…

DRAGOŞ MOLDOVEANU | moldoveanu.dragos@urbanfactor.org