AVERTISMENT: acest articol nu are nicio legatura cu jurnalismul, cum nici balul nu a avut nicio legatura cu distractia.

Care sunt cele mai simple două metode prin care poţi să distrugi cheful unui om? Uşor… Fie îl obligi să se uite toate noaptea la Diaconescu demascând mafia în sufrageria OTV-ului, fie îţi iei inima în dinţi şi te duci la balul FSP-ului. Pentru cine nu ştie ce înseamnă chestia asta… ăia de învaţă ştiinţe politice. Şi de ce ar fi fost diferit anul acesta faţă de ediţiile precedente? Că doar nimic nu merge în ţara asta înspre bine. În cel mai bun caz, în rău.
Aşadar, Balul Bobocilor 2006 al studenţilor la Ştiinţe Politice, plus o mână de psihologi. Ce ar fi de zis? Trebuie să fii la locul faptei pentru a putea estima cu exactitate cauzele şi urmările catastrofei, însă voi încerca, pe post de observator, indulgent, chiar, aş zice, să vă povestesc şi vouă, fericiţilor, celor care nu au asistat la masacarul din Gossip, de marţi seara.
Cum nu am mai fost niciodată în Gossip şi bârdindu-se pe la colţurile Merţanelor că ar fi club de fiţe, mi-am luat inima în dinţi şi am purces cu multă bună dispoziţie şi vreun litru de bere la bord către locul crimei. Până în faţa grotei cu pricina toate bune şi frumoase. De la intrare însă, te cuprinde un sentiment de teamă, când treci pe lângă tot felul de hăndrălăi şi pipiţe, de-ai locului. Dacă ai norocul să ajungi până la intrare, cel puţin în cazul nostru, eşti întâmpinat de o domnişoară extrem de sictirită, care te îndeamnă să marci banu’. După ce negociezi ca la uşa cortului, iar uşiera cu pricina mânăreşte taxa de intrare, eşti în sfârşit fericit că ai ajuns la al treilea bal, pe care l-ai prins de când eşti în facultate.
O senzaţie de bodegă, cu un iz de bordel ieftin, plin de filfizoni, dintre care şi una bucată de progenitură, Morar pe nume, al cărui talent egalează cu nivelul de cultură generală al lui Marean.
Oricum, partea interesantă se dezvăluie odată cu anunţarea invitatului surpriză. Singura care mai lipsea din atmosfera apăsătoare din grota lui Ali Baba şi a celor 5 panacoţi din colţul uşii era Zâna Surprizelor, care să anunţe că invitatul supriză al serii, ne-a făcut nouă muritorilor o aroganţă şi ne-a suprins prin a nu se prezenta. Sau cum ar numi-o unii, ţeapă. În locul unui Livio, semnatar de contracte internaţionale şi probabil cu durere în cot de nişte bieţi studenţi, vedem la platane un tataie tatuat, Internullo pe nume. După jumătate de oră de atmosferă mai moartă decât Tutankamon, băieţaşul dăduse jos textila şi se zbenguia focos.
O oră şi ceva de bal şi tot atâta timp de muzică infectă au fost decisive. Şi am ales… the highway.
Aşadar, degeaba râdeţi voi de Marean, că este intelectual, ce almanahele lui… Bă hahalelor, mergeţi dracu’ de învăţaţi…. Că dacă nu, uite unde ajungeţi.