A fost odată, ca-n poveşti, în vremuri mitice, într-un spaţiu ascuns bine de ape, munţi şi popoare vecine iubitoare de dispute istorice, un neam pe numele său dac. Deşi avea mai mulţi fraţi prin alte triburi, ei erau cei mai speciali din încrengătura lor. Era o civilizaţie care se îndeletnicea cu treburi casnice, mai ales în curtea vecinului, agricultură, iar în timpul liber practicau arta decoraţiunii gardurilor cu flori, arbuşti, capete de romani. Dar cea mai mare problemă a lor o reprezentau, după cum povesteam, romanii, care voiau să-i subjuge şi să-i anexeze marelui imperiu. Dar, dacii, mari iubitori de viaţă în natură, nu voiau să guste civilizaţia. Era mult mai tracic să trăieşti în bordei şi să-ţi faci nevoile în groapa din fundul ogrăzii.

Oricum , fără voia lor, au fost în cele din urmă colonizaţi. Şi educaţi… Au învăţat multe lucruri practice de la romani. Cum să construiască oraşe, au învăţat arhitectura, să preţuiască arta, cultura. Meseriaşii au fost aduşi în Dacia, au fost construite drumuri, mine şi toate cele. Dar cel mai mult le-a plăcut romanilor să-i înveţe pe daci arta iubirii.

Şi din toate acestea a rezultat ceea ce am ajuns noi astăzi. Produsul iubirii a doi… sau mai mulţi bărbaţi. Am fost începutul sfârşitului odată, iar după cum s-a dovedit de nenumărate ori, că deşi istoria ar trebui să-i înveţe pe oameni, pentru ca aceştia să nu mai repete greşelile, popoarele civilizate încă vor să ne integreze. Să ne facă drumuri, să ne construiască un sistem economic şi poate, de ce nu, să ne înveţe să ne iubim. Dar, cum orice faptă bună nu rămâne nepedepsită, avem şi noi ce să-i învăţăm. Italienii şi spaniolii sunt privilegiaţi, pentru că au făcut cunoştiinţă cu civilizaţia românească primii. Au auzit de Hagi, de Nadia, de Dracula, de Bănel. De fapt, de câte un Bănel aud în fiecare seara de la ştirile de la ora 5 europene. Că or fi având şi ei babele lor violate şi ţăranii care se taie cu sapa.

Am primit atâta timp de la Europa sprijin, ar fi cinstit să le trimitem şi noi specialiştii noştri. Gigi ar putea să-i înveţe meşteşugul oieritului şi al tranzacţiilor cu terenurile armatei. Vadim ar putea să le arate cum să sugrumi un intelectual şi să-l arunci de la balconul Parlamentului. Iliescu ar putea să predea lecţii de strategie militară, cu mineri pe post de ostaşi. Tot timpul popoarele europene s-au ridicat împotriva turcilor şi s-au aliat cu voievozii români. Ca să le arătăm recunoştiinţa noastră, putem să-l trimitem pe Teoctist la Vatican, să-i înveţe pe preasfiinţiile lor cum se întocmeşte un raport către mai marele Tovarăş.

Pe Tăriceanu ar trebui să-l trimitem la băieţii de la Top Gear, să le arate meserie acolo, că nu şi-au rupt ei oasele în viaţa lor, căzând în cîmpul muncii. Să îi înveţe şi niscaiva marketing, să le crească audienţa. Şi cum am putea să-l uităm pe Băse… Trebui neapărat să facem schimb de experienţă cu nordicii, mai mult sau mai puţini unionişti, care de când se ştiu vikingi cutreieră mările. Să vezi ce îi dezobişnuieşte. Două săptămâni acolo şi să vedem dacă mai au nave să călătorească, pe ai noştri i-a lectuit repede de plimbat cu flota în larg.

Deci, al doilea început al sfârşitului Europei, geografice şi istorice a început. Ar trebui să fim mândri, pentru că suntem în sfârşit pe harta marelui continent.