PE ORDINEA DE ZI

CRITICA NAŢIUNII IMPURE

Istoria dovedeşte că nu numai politicienii români au făcut clasele primare pe terenul de fotbal sau la bodega din colţ şi că merg la Miami, în Anglia. Într-unul dintre discursile specifice, Berlusconi a început să se creadă un fel de Dinu şi să citeze din opere clasice ale unor contemporani aflaţi încă în viaţă. Astfel, multilateral dezvolatul magnat italian s-a încumetat să vorbească de Stali, Max şi Leni. Aşteptăm un alt discurs despre Marx Weber sau Musso Lini.

Ultima producţie cinematografică românească, Ticăloşii are pretenţia de a reproduce aspecte ale vieţii politice româneşti, corupte până în măduva bobinei de la proiector. Dar nu mai era nevoie de film. Dai pe Cosmos TV, Vadim se lăfăie comod în televiziunea cu 2 camere, care întrece apartamentul cu o singură încăpere a lui Diaconescu, apoi dai pe Lavinia Şandru şi pe Elena Udrea, care scuipă tot ce au înghiţit în perioada de fidelitate Băsesciană. Avem tot ce ne trebuie. Mogulul, Proasta Satului şi Blonda Uşuratică. Se mai poate asezona cu un pic de aromă de Rompetrol, un pic de afaceri cu niscaivai meciuri de fotbal, ornate cu roş-albastru şi cu un pic de curaj prim-ministerial. Dar se mai gândeşte.

AMORUL IDOLILOR

Una dintre cele mai bune glume pe carele-am auzit în ultima vreme: „Ce e OTv?” PROTv fără PR.

Cerşetorii din străinătate s-au perfecţionat într-atât încât nici nu mai răspund când sunt apelaţi în română. Ar trebui să mai primească şi câte un semn de civilizaţie românească- un picior, o bâtă sau măcar o înjurătură care să le mai aprindă dorul de casă.

Am reuşit de curând să rezist la 2 ore de mizerie cinematografică acută. Pe scurt: BORAT. Am aflat câteva lucruri importante: 1) în Kazahstan se vorbeşte română şi lumea umblă în Dacii cu forţă motorie animal, 2) Einstein avea dreptate că prostia nu are limite 3) poţi face lucruri mult mai utile decât să vezi un film absurd, făcut de un englez imbecil, care îndrugă 1 oră jumate de aberaţii într-o limbă corcită despre un popor şi mai stupid

Dacă tot suntem la capitolul filme, în Occident, o Europă cu pretenţii intelectuale, filmele sunt dublate. Vezi zece filme cu Brad Pitt şi de fiecare dată are altă voce. Ştie are atâtea limbi, e ventriloc? Ăsta talent, dom’ne!

Revista abundentă în organe şi excremente intelectuale, care poartă numele unui partid care preia aceleaşi caracteristici, mă pasionează în mod bizar. Îmi crează o stare de nervi dulce-amară şi mă pune să mă gândesc de unde atâta megalomanie şi bârfă vulgară gratuită. Parcă ai răsfoi Pravda, numai că aici nu se face „culpa mea”. În rest, pomelnicul de răutăţi este urmat îndeaproape.