CE NE STRESEAZĂ> numărul III

publicat de parvu.septimius | November 21st, 2006

scris de Septimius Pârvu | parvu.septimius@urbanfactor.org

A trecut ceva vreme de când nu i-am mai atins cu nuieluşa fermecată pe aleşii noştri în partea aceea unde nu răsare soarele… Dar având în vedere cantitatea de tupeu care le şade în spinare, nu m-ar mira să iniţieze vreun proiect de lege prin care să răsară soarele şi acolo, doar aşa, ca să nu-i mai atingă nimeni.
Oricum, s-au înălţat noi culmi ale nesimţirii politice, iar aleşii noştri, total în afara terenului de joc, ne dau nouă material şi motive să râdem de ei.
Dar cu ce să începem? Etern „sărac şi cinstiţii” pesedişti, normal. La câte transformări a suferit partidul în ultima vreme, cred că până şi Michael Jackson ar fi invidios. În primul rând, după ce l-au mazilit pe Iliescu, cu tot cu Polul lui Social, ocazie cu care l-am mai auzit vorbind pe Nicu Văcăroiu- nu de alta, dar la cât alcool are în el şi la cum stă ca o mumie pe tronul Senatului, zici că este împăiat, tocmai bun de deschis un muzeu în jurul lui- s-au gândit să schimbe culorile. Albastrul nu mai era bun, aşa că s-au gândit să-şi dea pe faţă arama roşie. Cum o schimbare nu vine niciodată singură, cum de altfel nici un pesedist nu demisionează singur, s-a gândit mai marele Prostănacilor să schimbe şi trandafirii, că li s-au cam ofilit de 16 ani. Cred că de la blestemele prostănacilor ălora mai mici, de i-au ales… Şi la ce s-au gândit făuritorii democraţiei originale? La ceva la fel de original… La păsărele. Păi dacă tot şi-au schimbat sigla, eu i-aş ruga să-şi ia şi zborul.

Că tot am ajuns la discuţia despre PSD, o discuţie la fel de nemărginită ca averea lui Patriciu, trebuie să ne referim neapărat la marşul organizat de Vanghelie şi rudele lui, care au umplut jumătate de Bucureşti. După ce au împărţit tricouri şi şepci tuturor tuciuriilor din capitală, s-au apucat să umble de nebuni pentru a împrăştia ca un grup de misionari idealurile social-demoraţiei.
Pentru a vedea cât de bine au reuşit să ilustreze aceste principii, ajunge să ne uităm la interviul luat de un reporter de-al lui Felix (a nu se confunda cu Dan Voiculescu) unui susţinător convins al Partidului Democrat Social. Asta demonstrează ce fel de oameni suntem. Nişte traseişti politici în miniatură, care ne-am vinde Dracului pentru un tricou şi o şapcă.

Tu, că tot vorbeam de vândut Dracului, au ieşit băeţii bine să le arate la Europa că ei se iubeşte…. Vai tu, şi ce bulangii au fost babele alea ne… consolate, că tot îi înjurau şi îi băgau în tot felul de destinaţii exotice. Băi, oficoşii ăştia de heterosexuali…

Oricum, cel mai mare scandal care a aburit ecranele televizoarelor a fost desconspirarea lui Dan Voiculescu. Exceptând lipsa de bun simţ de a recunoaşte un lucru evident, trebuie să apreciem totuşi dezinvolutra cu care aplică tactica pârâtului defensiv. Adică, dacă el a fost, de ce nu ar fi încă trei sferturi din ţară. Îi zicem noi de ce, pentru că restul trei sferturi din români au bun simţ, cojones şi nu pârăsc pe oricine când sunt strânşi cu uşa.

Zilele trecute, am aflat care este culmea tupeului. Ea sună cam aşa… să fii ungur, să trăieşti în România, să fii parlamentar din partea UDMR şi să-i întrebi pe fraierii ăia care te-au ales cum de au tupeul să-ţi ceară să mergi la muncă. Culmea culmilor tupeului ar fi să ne trezim cu o lege prin care prezenţa la locul de muncă să fie obligatorie în funcţie de cheful angajaţilor. Aşa mai zic şi eu democraţie.

AMORUL IDOLILOR

Săptămâna asta, aia mică a lui Irinel şi-a dat BAC-ul. Cum era normal, l-a luat cu 10, probabil câte 2,5 puncte din partea fiecărui body-guard care stătea în spatele ei. De trecut la oral, a trecut cu bine. Să vedem dacă viitorul ginerică a învăţat-o să şi scrie ceva, în afară de cecuri.

Tot asta mică a fost aleasă cea mai sexy româncă, în FHM. Numai să nu se enerveze Gigi, să se supere şi la anul să dea mai mult, ca să iasă el cea mai sexy româncă.

Am avut ocazia sau mai degrabă ghinionul să îmi arunc privirea pe una dintre cele mai proaste publicaţii pe care le-am văzut pe piaţă. Şi care are director pe nimeni altul decât multilateral dezvoltatul Silviu Prigoană. Problema cea mare se evidenţiază atunci când continui să citeşti pomelnicul de nulităţi jurnalistice, membri ai echipei editoriale, în frunte cu Stela Popescu. N-o să dau numele revistei, întrucât nu vreau să aibă şi alţii crize de inteligenţă, precum cea pe care am avut-o eu în momentul în care am citit câteva dintre titlurile publicaţiei. Înţelegeţi că nu m-am încumetat să trec şi la conţinut.
Oricum, având în vedere că este o revistă cu înclinaţii naturiste, cred că aşa a fost ales şi personalul. Din faună…. Tocmai potrivit pentru o publicaţie fără pretenţii grafice, tipărită pe hârtie igienică şi cu titluri care relevă că aproape trei sferturi din populaţie suferă de constipaţie. Cred că şi redactorii sunt în aceeaşi situaţie, dar suferă de constipaţie intelectuală.

Am văzut că, mai nou maneliştii au început să se inspire din stilul muzical al echivalentului lor din State. Asemenări chiar există… au acelaşi pigment, ambii au accent, au cu două clase mai mult ca trenul şi folosesc paraşute în videoclipurile lor. Acum dacă ar fi să facem deosebirea ar fi tragic: ai noştri sunt penibili, au mult mai puţini bani şi nu cred că au idee despre geometria fiziologică a trepiedului.