Cea mai mediatizată bătaie de joc la adresa mult-stimabilului şi prea-onorabilului consumator de televiziune autohton – nunta a două caricaturi vedetizate, erijate în personajele unui reality-show de duzină – s-a consumat! O proaspăt absolventă de liceu, cu diploma de bacalaureat în buzunar, a devenit consoarta celui mai la modă român al momentului. Un bătrânel, de altfel simpatic, cu apucături ridicole de Don Juan în miniatură. Cireaşa de pe tort: sfânta taină a căsătoriei celor doi a beneficiat de un spaţiu de emisie de neegalat şi complet deplasat, conferit unei manifestări civico-religioase de gen.
Rivalităţile de orice natură între reprezentanţii mediei scrise sau vizuale s-au stins subit, în condiţiile desfăşurării unui eveniment de o asemenea magnitudine. Cu o publicitate demnă de lansarea primei sonde spaţiale din Dobrogea, nunta a căpătat dimensiunile unui eveniment naţional. Comentat şi răs-comentat de orice individ care se respectă. În metrou, RATB sau la coadă în Carrefour, toţi şi-au dat cu părerea. Cristalele Swaroswki de pe rochia miresei, strălucirea mitică a mirelui, ţoalele viitoarei mămici la botez (apropo, urmează un copil şi botezul aferent. Aşadar, fiţi pe fază!) şi alte-câte… Nu are de ce să mire pe nimeni! Este vorba, totuşi, de subiectul fierbinte al verii. Nunta secolului! O nuntă ca-n poveşti, cum n-a văzut Parisul!
Să privim acum din perspectiva mojicului care se holbează 24 de ore din 24 la televizor şi nu încetează în a se minuna de această splendidă invenţie a secolului trecut. O nuntă de o asemenea anvergură îi trezeşte, fără doar şi poate, interesul. Fastul unei ceremonii pseudo-versailleze, vestimentaţia luxuriantă a invitaţilor şi, nu în ultimul rând, dragostea sinceră a mirilor sunt determinante pentru ca telespectatorul de rând să îngheţe cu telecomanda în mână şi să urmărească admirativ unirea destinelor a doi oameni, a căror promovare în mass-media a depăşit de mult barierele bunului-simţ. Nunta este, după naştere, cel mai semnificativ moment din viaţa unui bun creştin. Motiv serios pentru ca românul, tradiţionalist până în măduva oaselor şi până în vârful unghiilor, să rămână în faţa televizorului din zori şi până în seară. Să urmărească cu ochii înlăcrimaţi, vizibil sensibilizat de legătura profundă şi indestructibilă dintre cei doi „tineri” îndrăgostiţi. Telespectatorul a dat frâu liber visurilor, rememorând emoţionat momentele propriei nunţi sau trăind cu iluzia deşartă a unei cununii similare în cazul său sau al copiilor săi.
Nunta a avut toate ingredientele unei reţete media de succes. A devenit un show de televiziune cu o audienţă de invidiat. Peste două milioane de oameni au căscat ochii la spectacolul TV care semăna, pe alocuri, cu o nuntă! Orice altceva a fost dat uitării. Totul a devenit derizoriu în momentul în care o jumătate-de-om, cu conturile doldora de euro dobândiţi Dumnezeu-ştie-cum, ia de nevastă o tânără cu un trecut mai mult decât dubios, cu o tresărire exuberantă a irisului ocular la vederea cecurilor grase semnate pe bandă rulantă. Acestea sunt pentru (din ce în ce mai) mulţi modelele României de azi. Ar trebui să plângem, nicidecum să râdem. Cultural şi intelectual, suntem, din acest punct de vedere, în moarte clinică.