EDITORIAL presa revistei

publicat de parvu.septimius | October 16th, 2006

scris de Septimius Pârvu | parvu.septimius@urbanfactor.org

Acum că aţi văzut în linii mari ce înseamnă People’s Voice, cred că ar fi timpul să dedicăm editorialul unor evenimente mai importante, care ne-au stresat viaţa în ultima vreme. Cum s-a nimerit să scriu acest articol tocmai de Paşti, între 2 felii de pască, trei pulpane prăjite îndelung la grătar şi 5 pahare de vin, o să analizez ceea ce am văzut, am auzit şi cel mi-a mult, ce m-a nemultuţimit, prin ochii unui slujitor dedicat lui Bachus. Păi, să o luăm, aşadar, pas cu pas.

În afara faptului că un sfert dintre români au ciocnit ouăle tradiţionale de Paşti sub cerul liber şi probabil pe acoperişul casei inundate, un alt sfert s-a întors de la căpşuni din Spania şi, vai, incredibil, au băut şi au mâncat până au căzut sub masă şi s-au trezit pe patul de spital, un sfert, ceaules şi vouă, au produs de pe la alţii din buzunare, iar celălalt sfert, adică oamenii importanţi ai ţării, s-a distrat, ceea ce cu siguranţă nu ne-au dorit şi nouă.
Păi, ia să vedem noi cine, ce a făcut. Matelotul suprem al ţării s-a luat iar la harţă cu secundul incapabil, căruia îi aduce aminte săptămânal că este în funcţie datorită voinţei dumnezeieşti marinăreşti a prezidentului. Pe de altă parte, nici Tăriceanu nu ezită să-i reamintească părintelui său adoptiv că e în funcţie datorită capacităţilor sale profesionale. Vezi să nu!
Tătuca pesedist nu s-a remarcat prin nimic şi colecţionarului de la Cornu nu i-a mai numărat nimeni ouăle, ceva nou în ultimii 16 ani de democraţie originală. Tot pe frontul social-democrat s-au produs schimbări spectaculoase, la centru. Vanghelie, care este, a acaparat singur şi fără ajutorul lui Mitrea, tronul executiv al Bucureştiului, atrăgând pe de o parte nemulţumirea celor care ştiu ce vor de fapt şi care au migrat pe la alte partide sau chiar mai bine pe meleaguri exotice, iar pe de altă parte a primit o mângăiere părintească de la Prostănac, care este mândru de realizările odraslei care a crescut şi s-a îmbogăţit, intelectual desigur, într-un mandat ca alţii în 10. Din acest punct de vedere, are Voiculescu de ce să fie mulţumit, pe partea economică desigur, că toţi reacţionarii dizidenţi pesedişti au călcat pragul umilului său partid, care se măreşte exponenţial cantitativ şi scade şi mai exponenţial calitativ.
Oierul numărul unu al ţării, acompaniat de sfetnicul său credincios, care i-a salvat viaţa politică, asemenea mioriţei din balada omonimă, a mers până pe Muntele Athos cu elicopterul, că nu putea duce cu maşina vreo cruce de 2 metri pe care s-o înfigă pe Olimpul creştinătăţii, că nici Maybachul nu urcă până acolo. Nici măcar împins de vreo patru bodyguarzi sau forţat cu ranga. Oricum, are de ce să fie mândru de evlaviozitatea sa, că doar n-o fi fost noroc chior turul cu Middlesborough. Din nefericire pentru unii, se pare că Doamne, Doamne i-a dat mai mult noroc păcătosului de Copos de Paşti în retur.
Oricum, indiferent de ce s-a întâmplat trebuie să binecuvântăm profesionalismul redactorilor de ştiri şi reporterilor, care după ce arată jumătate din România sub ape, ne prezintă iubirea eternă şi gratuită a bunicuţului iubăreţ şi a nepoţicăi, care din dragoste şi-a schimbat religia. Cred că se roagă la orice Dumnezeu, atâta timp cât are mai mult de 1 milion de parai în cont şi un merţan în garaj. Revenind, s-au dus şi ei la Snagov să ia lumină, că e mai luminoasă decât aia de la biserica din colţ unde se bat babele mai ceva ca van Damme.
Oricum, suntem români şi nu avem ce face. Dacă am avut ghinionul să ne naştem într-o ţară în care unii înoată să ia lumină, adusă cu şalupa probabil, iar alţii merg la slujbă în Dacii de juma de milion de parai, îmbrăcaţi în zdrenţe de 5000 de euroi, avem o singură soluţie. M-am gândit şi l-a „înc-o Revoluţie!”, dar cred că e mai practic să te duci să strângi căpşuni în Spania şi să-ţi iei Audi A6 sau să cerşeşti la fraţii noştri macaronari şi să te întorci în ţară cu accent peninsular, dar cu buzunarul plin.
Şi că mi-am zis păsul, vă las acum şi vă aştept la următorul editorial. Ceaules!

SEPTIMIUS PÂRVU | parvu.septimius@urbanfactor.org