MICA MAJORITATE criză de dublă personalitate

publicat de parvu.septimius | October 16th, 2006

scris de Septimius Pârvu | parvu.septimius@urbanfactor.org

Evenimentele recente au oferit din nou şansa României de a se întoarce la coada şirului european şi de a sta la colţ, pedepsită, pe coji de nucă. Atât ceea ce se întâmplă zilnic pe plan intern, ştirbeşte tot mai mult încrederea, răbdarea şi voinţa oamenilor, cât şi reacţia celor mai mari pentri ţărişoara noastră iubită, ne doare în aceeaşi măsură.
Războaiele conjugale din coaliţie, fie că sunt un teatru ieftin, adresat celor care încă mai cred că în ’89 Iliescu a înfăptuit o revoluţie, fie o mascaradă menită să atragă ochii opiniei publice, şi aşa oarbă, de la mişcările importante care se întâmplă în podul democraţiei. Însă nu acesta este subiectul pe care vreau să-l dezbat, deoarece este oarecum perimat şi futil de discutat, în condiţiile în care Fratele cel Mare European ne-a dat cu Flit şi ne-a trimis în ultima bancă. Raportul recent, care soluţionează sau mai mult dizolvă imaginea şi poziţionarea României în sânul ţărilor cu adevărat occidentale şi civilizate, i-a nemulţumit pe unii, însă l-a satisfăcut până la orgasm intelectual pe Tăricean. Dar nici pe subiectul acesta nu vreau să pun foarte tare accentul, din aceleaşi motive.
După două tentative ratate de temă, m-am oprit în sfârşit asupra unui aspect, care deşi le înglobează parţial pe amândouă, este unic prin prezenţa sa. Să vedem, deci! Ce are legătură cu Revoluţia, cu mascarada democraţiei, cu sânii, nu spunem ai cui încă, şi cu întâiul Tăricean al Ţării? Cred că v-aţi prins cu toţii, agenturile străine! Exact, nu sunt ele!
Ci Băsescu, pe care îl doare fix în operaţie de noi. De o săptămână toată ţara stă cu privirile aţintite către meleagurile austriece, unde s-a hotărât marinerul să-şi facă operaţia. Nu de alta, dar în spitalele româneşti nici Dracul nu şi-ar face operaţie, de frică să nu moară sau să-şi uite vreun medic grijuliu instrumentul muncii înăuntru sau, nu cumva, să se furişeze vreun adept de-al practicilor ciomuiste (scuzaţi cuvântul) în sală şi să-i reteze preşedintelui organul de decizie. Aşadar, după cum observaţi încep să se lege toate încetul cu încetul. Acum, că am fixat subiectul şi predicatul, care este, o să trec mai departe şi o să trag un contur debandadei pseudo-naţionale şi proto-jurnalistice care a înconjurat acest eveniment.
În primul rând, cum s-a aflat de problema preşedintelui, specialiştii s-au luat la păruială, bineînţeles, pentru binele şefului suprem, unde să se execute tăierea. Mai marii ministerului, extrem de interesaţi de imaginea medicinii româneşti şi a virtuoşilor de incapabili din bodegile cu paturi de spital autohtone, au insistat ca operaţia să fie făcută în ţară. Însă, Băsescu şi famiglia a decis, până la urmă, să apeleze la specialişti care au idee în ce taie. Nu că nu ar avea dreptate, dar vorbind mai pe şleau, personal, consider că a fost o lovitură dată încrederii în sistemul de sănătate românesc. Dacă cea mai importantă persoană din stat, părăseşte ţara într-un asemenea context, înseamnă, fără îndoială, că trebuie să ne punem întrebări. Ca să aprofundez şi mai tare conexiunea cu temele menţionate la începutul articolului, cum vrem noi să ne integrăm, asta dacă vor şi ei, în Uniune, când la televizor vedem în fiecare zi câte un scandal legat de vreun spital sau de vreun director binevoitor pe care întreg personal vrea să-l mazilească în cel mai bun caz, sau să-i înfigă fiecare câte o siringă, jucându-se nevinovat de-a ritualuri voodoo?
Oricum, spiritul populist a triumfat din nou, Băsescu şi-a sporit capitalul de imagine, este un erou. Că doar în România ducem lipsă acută de eroi. Şi ca să vedem ce lipsă de eroi autentici ne presează, nu trebuie decât să ne uităm în sondajele de popularitate, unde preşedintele deţine triumfător podiumul, urmat de simbolul civilizaţiei naţionale, Gigi Becali şi undeva tot prin primele locuri de un extremist naţionalist, care ar decima jumătate de ţară, începând cu judeţe care încep cu C şi H şi se termină în ovasna şi arghita..
Dar revedind la subiectul nostru, nu trebuie să cedăm aparenţelor. În curând vom avea şi noi un sistem eficient de sănătate, cu doctori specialişti, care nu iau şpagă şi care te primesc zâmbitori într-o instituţie cu aparatură de ultima generaţie. Şi pe modelul deja celebrului Ţăran din Spania: „Ce glume de …!” Fie acceptăm acest adevăr, fie ne mutăm în Austria, unde tot nu vom avea bani să plătim, aşa că o să ne limităm la a ne accepta stigmatul de român, pe care îl purtăm cu mândrie şi o să lăsăm nişte măcelari bădărani să ne ciopârţească oasele. Trăiască democraţia!

PS: Erau ai Elenei. Cum care Elenă? E, las că ştiţi voi!
SEPTIMIUS PÂRVU | parvu.septimius@urbanfactor.org