[GROAPA DE GUNOI A POLITICII] MÂNDRIA DE A FI ROMÂN România vs. Restul Lumii

publicat de parvu.septimius | October 16th, 2006

scris de Ioana Popescu | popescu.ioana@urbanfactor.org

Nu, nu, n-a-nnebunit lupul (mărilor), România nu s-a trezit cu capsa pusă, şi s-a decis să-şi măsoare puterile…cu Lumea Civilizată… orium am pierde la scor, dar cum se tot întâmplă pe la români, facem ce facem, dar speriem Occidentul.

Care ar fi acum motivul? Lebedele din Austria sunt liniştite, căpşunarii stau cuminţi şi aşteaptă probabil următorul Eurovision, ca să sponsorizeze creaţia muzicală românească cu pretenţie la premiu). Nu, Europa, aici civilizată, integrată, tolerantă şi super-mega avansată, se teme de hoardele de români, ce se vor repezi pe locurile lor de muncă. Mai nou Marea Britanie, conştientă de înţelepciunea românească în prag de aderare, doreşte îngrădirea ocupării locurilor de muncă, primejduite de puhoiul româno-bulgar.

În cadrul unei uniuni, care propovăduieşte egalitatea între parteneri, drepturile omului şi şanse egale, se propune restricţionări pentru viitoarele partenere. Britanicii vin şi ei cu argumente de tot felul; sondaje care arată că aproximativ 280.000 de români şi bulgari vor pătrunde pe piaţa de lucru, teorii conform cărora românii şi bulgarii, care la ei acasă muncesc pe nişte salarii, pentru care britanicii n-ar face nici măcar efortul să se scoale dimineaţa, vor provoca scăderi primejdioase ale salariilor britanice, scăderi care vor distruge perspectivele de vacanţă peste hotare ale cetăţenilor Regatului Unit, plus ratele pe care aceştia le au de plătit. Se pare că au învăţat ceva din valul precedent al aderărilor.

Puşi în faţa unei asemenea situaţii, preşedintele Băsescu vine cu soluţia salvatoare; dacă voi nu ne vreţi, nici noi nu vă vrem….pe piaţa noastră de muncă. Adică, dacă vreun cetăţean britanic vine şi el cu un CV în ţiplă şi vrea un post de tinichigiu, să stea liniştit la el acasă, în Albion, că umila lui cerere nu va fi luată în seamă. Problema de câţi englezi se vor îngrămădi pe locurile de muncă din România? Pe ce salariu? Plus, să aibă şi perspectiva de a locui în România, pe o perioadă nedefinită de timp? Tare aş vrea să văd un britanic obişnuit să vină să lucreze în România pe un salariu minim pe economie şi să aibă şi pretenţii! Să locuiască şi el într-o garsonieră confort 2, să strângă cureaua şi să drămuiască şi ultimul leu.

Mişcarea României, de a-şi afişa ofuscarea pe îngrădirile europene, are o doză de coerenţă, doar că răspunsul putea fi gândit în termeni reali. În loc să batem câmpii printr-un discurs tip vom încerca să creăm oportunităţi de muncă pentru români, odată cu aderarea la U.E., România ia în braţe conştiinţa naţională, se bosumflă şi ameninţă. Măcar dacă s-ar găsi pe picior de egaliate ca să poată emite ameninţări, căci într-o Românie, unde olimpicii îşi iau dosarele cu diplome, trag un SAT şi pleacă cu bursă în Vestul care-i primeşte cu braţele deschise, această ameninţare pare penibilă.

Occidentul, cică nu ne vrea, dar caută căpşunari, constructori, ingineri şi doctori Made in Romania. Cică avem calificare şi pregătire, şi câte şi mai câte!

De venit în România, Occidentul, vine nu la muncă, ci ca să profite de serviciile medicale româneşti ultra ieftine şi de calitate. Concediul complet, o plombă, un implant, o baie cu nămol şi nelipsita vizită la Castelul Bran, în căutarea lui Dracula. Bine ar fi să-l şi găsească! Vorba aia; facerea de bine, relaţii denaturate cu figura maternă, că doar cui trebuie să-i mulţumim pentru romanul S.F. Dracula?! Pentru noi e şi mumă şi ciumă, atâta vreme cât spiritul întreprinzător românesc mai ciopleşte o statuie Ţepeş cu colţi!

La 1 ianuarie 2007 începe balul. De văzut rămâne, pe ce picior de egalitate se va găsi România. Până atunci; U.E fereşte-ţi locurile de muncă, Romanes at portas!