EPISODUL I: A FOST ODATĂ CA-N POVEŞTI O PREA RROMÂNĂ ŞATRĂ

Ca un brav patriot ce mă consider a fi, m-am hotărât să dezbat mai pe larg o problemă care bântuie intelectul celor care au mai mult de un neuron şi nu le e frică să îl folosească, şi anume, spiritul naţional. Dezvoltat, din perspectivă istorică, încă de la începutul mileniului trecut sub forma procesului inconştient al formării poporului român, conceptul va genera ulterior ideea de identitate naţională.
Astăzi nici nu mai poate fi vorba despre aşa ceva, mai ales că asistăm la o adevărată vandalizare generalizată a valorilor româneşti, batjocorirea spiritului naţional şi intoxicarea instituţionalizată cu sentimente şi idei de peste Ocean şi de pe meleaguri orientale. Tradiţia este îngropată încetul cu încetul, iar incultura şi nepăsarea care presează sentimentul patriotic au sufocat de mult orice speranţă de conservare a moştenirii noastre culturale.
Acum, că am prezentat situaţia în termeni pretenţioşi, este timpul să coborâm în stradă şi să disecăm situaţia la rece. O să încep astfel, cu un eveniment care mi-a zguduit orice speranţă de a face parte din marea familie europeană, cel puţin din punct de vedere al civilizaţiei. Ca să fiu mai explicit, este vorba de Ziua Naţională a României, care anul trecut s-a petrecut pe un canal TV oarecare, nu dăm nume ca să nu se supere Sârbu, într-o manieră cu totul aparte, şi anume între grăitori de limbă ţigănească. Iertaţi-mi limbajul colorat, dar nu sunt un susţinător al utilizării termenului de „rrom”, decât când ar fi probabil cu un singur „r” şi aş fi aburit de vaporii licorii fermecate. Revenind, o să evidenţiez tragedia care răsare din spatele faptelor, şi anume infuzia de incultură la care este supus mai mult sau mai puţin involuntar poporul român.
Sincer să fiu, nu am un dispreţ exagerat şi partizan pentru manele, luând definiţia acestora în sens neaoş şi modern, însă faptul că jumătate din ţara asta se orientează după nişte inepţii, care mai nou sunt instituţionalizate prin intermediul televiziunii, trăiască PROTV!, este tragic. Şi mai tragic decât atâta este faptul că nişte tuciurii cu 4 clase au ajuns să înjosească un popor întreg, fredonând şi batjocorind fonic imnul naţional. Şi ţin să urez din nou toate cele bune celor care sprijină apariţiile televizate ale nevertebratelor cântătoare, şi ca să nu dăm nume, nu mă voi referi la Teo, Prima TV şi „Aventurile fameleonului Vijelie!” sau OTV, promotor convins al „inculturismului” în România! Vă mulţumim!
Înainte de a trece mai departe, aş vrea să trag o concluzie parţială care să reflecte faptele prezentate mai sus. De-abia ne-am obişnuit şi noi cu Merţanele cu număr de Germania, pe care bubuie tabla de manele, că mai nou suntem obligaţi să asistăm la tot felul de parade ţigăneşti de prost gust şi la televizor. Lasă că ne-om obişnui noi şi cu asta, ca un popor blajin şi iubitor de artă ce suntem.
În continuare, o să rămân tot în domeniul audio-vizualului pentru a demonstra gradul de uzură intelectuală la care sunt supuşi neuronii noştri, şi aşa lipsă sau în cel mai bun caz, atrofiaţi. Sărind în viteză de la o televiziune la alta ajungem să constatăm că fie au apărut o grămadă de emisiuni kitchoase, fie suntem noi prea proşti să ne uităm la Discovery sau pe History Channel şi, în compensaţie, ne delectăm cu „Folclorul contraatacă” sau cu cine ştie ce pseudo-emisiuni au mai importat matusalemicii directori de programe. Dacă tot veni vorba de Antena 1, canalul pe care nu se vorbeşte deloc despre Voiculescu şi gloata lui de pec-işti, vorba lui Gigi, este liderul în astfel de emisiuni care pur şi simplu lovesc fără milă în tradiţia populară şi sentimentul de apartenenţă la neamul românesc. Ce poate fi mai plăcut decât nişte populari, care se iau la injurii cu nişte cântăreţi mai deştepţi cu două clase decât trenul? Chiar să te uiţi la un asemenea spectacol îngrijorător de penibil! Să nu mai vorbim de ceata de involuaţi care se cafteau sau se întreceau în absudităţi pe terenul de joacă a lui Dan Negru în „Ciao! Darwin”; un show mult prea prost şi pentru unul regizat.
Mai departe Prima TV, cu amor cu năbădăi şi ciomăgeli sălbatice la „Trădaţi în dragoste”, varianta şi mai penibilă a lui „Cheaters” sau şoferi nervoşi care se bat de le sar capacele, de la roţi normal, la emisiunea al cărui nume nici nu l-am reţinut.
De ProTV şi ceata de manelişti nelipsiţi de la Teo nu mai vorbim, aşa că trecem la altă ceată de manelişti şi mame Omida, la OTV şi sosia sa DDTV, că de parcă nu ajungea unul. Exceptând prezentatorii de toate naţionalităţile, care vorbesc româneşte de îţi vine să te arunci pe geam sau mai bine să arunci în geamul apartamentului de pe Magheru, se perindă în fiecare seară prin studioul întâiului prezentator al ţării, tot felul de prezicătoare şi victime ale unor evenimente SF. Într-o seară chiar era un titlu de genul „Sinucigaşii României se destăinuie!”. Păi ori asistam la o sinucidere în direct, ori îl puneam pe Diaconescu să ia legătura cu Ierbaşu, că tare sunt curios cine l-a sinucis. Ia să vedem dacă pot să prezică pe când îi va închide din nou CNA-ul prăvălia.
Un singur lucru mai vreau să menţionez referitor la dezastru faunistic, numit generic mass-media, exceptând lipsa de profesionalism a realizatorilor de emisiuni şi calitatea şi mai îndoielnică a invitaţilor sau a articolelor care bat câmpii cu graţie pe nişte teme absolut ridicole, este o reclamă care mi-a atras atenţia întâmplător, şi anume aceea la cotidianul „Averea”. Deşi, sincer nu am înţeles ce legătură are titlul cu banalităţile pe care le tratează aşa-zişii reporteri, şi-au mai tras şi o reclamă absolut genială. L-au pus pe fotbalistul numărul unu al neamului, Mutu, cel mai inspirat (pe nas) sportiv al ţării să pozeze ca pentru Gucci şi să zică în traducere liberă „Mişto ziar, frate! Articole marfă, piţipoance beton,poze faine, litere puţine, să ne poată citi şi nouă în pauză la antrenament dom’ antrenor ce s-a mai întâmplat, ce mai face Andreşanca…”.
Al treilea şi ultimul lucru pe care vreau să-l comentez, deocamdată, este coruperea reprezentantului suprem al culturii în stat, tartorul Academiei. Şi astfel, dacă aţi urmărit presa, v-aţi putut convinge ce piele tăbăcită şade pe obrazul lui Eugen Simion, care ţine de tronul academic, ca Nea Nelu de sărăcie şi cinste. Lasă, măi Simioane, că oricum te votau marii noştri intelectuali, că doar nu era să pună în fruntea Academiei vreun deştept capabil, că nu aşa se face pe plaiurile mioritice.
Şi astfel, aţi citit primul capitol al epopeii aberante „Frumoasă ţară, păcat de popor.” Vă mai aşteptăm!